Telescopul Hubble a reperat o nouă nebuloasă fascinantă

Camera foto a telescopului Hubble a furnizat cele mai detaliate imagini din spațiu, încă din 1990. Poate cele mai cunoscute sunt cele ale fascinantelor nebuloase, iar acum, celebrul telescop a reperat una nouă, la aproximativ 6.000 de ani lumină distanță de Pământ.

Această nebuloasă planetară este NGC 6818, cunoscută şi drept Nebuloasa Mica Gemă, localizată în constelaţia Săgetător. Atunci când îmbătrânesc, stelele mici și medii de tipul Soarelui și cu până la de opt ori mai masive decât astrul nostru, formează nebuloase planetare. Stelele care cântăresc mai mult de opt mase solare își vor sfârși viețile, cel mai probabil, printr-o explozie dramatică de tip supernovă, scriu cei de la Agerpres.

Astfel, după câteva miliarde de ani, o stea de tipul Soarelui rămâne fără hidrogen (folosit în reacția de fuziune nucleară, având ca rezultat producerea de heliu) și nu mai dispune de suficientă energie pentru a-și susține straturile exterioare. Atunci nucleul stelei începe să se contracte și se încălzește.

Straturile exterioare se extind enorm din cauza temperaturii foarte mari a nucleului, devenind mult mai reci. Steaua devine un gigant roșu. Nucleul continuă să se contracte și să se încălzească până reîncepe procesul de fuziune nucleară având drept combustibil de această dată heliul, din care se formează carbon și oxigen.

Reaprinderea reactorului nuclear al stelei duce la stoparea contracției nucleului, dar steaua rămâne instabilă și emite pulsații puternice. Acestea vor deveni la un moment dat suficient de mari pentru a arunca întreaga atmosferă solară în spațiu.

Gazele evacuate formează un nor de material în jurul nucleului expus al stelei. Pe măsură ce atmosfera se îndepărtează de stea, straturi din ce în ce mai adânci cu temperaturi din ce în ce mai mari sunt expuse iar atmosfera stelară ejectată este ionizată și începe să strălucească, formând astfel o nebuloasă planetară.

Telescopul Hubble a mai fotografiat această nebuloasă în anul 1997, folosind același instrument cu care a fost realizată și această fotografie, WFPC2 (Wide Field Planetary Camera 2), însă alte filtre de lumină.